INTERVIU | The Motans: „Uneori mă poate inspira un singur cuvânt”

The Motans a venit în studioul Kiss FM să ne cânte despre „Weekend”, cu Delia, la matinalul lui Sergiu și Andrei! Am profitat de ocazie și l-am luat la întrebări, pentru că abia așteptam să aflăm mai multe despre sensibilul artist, care ne-a impresionat cu hitul „Versus”. Iată ce secrete ne-a dezvăluit!

Denis,  cum eşti tu, în câteva cuvinte?
Aşa cum mă vedeţi!

Se spune că esenţele tari se ţin în sticluţe mici, eu aş spune că sensibilitatea se ascunde în sticluţe moldoveneşti. Care-i motivul?
Moldovenii au cernoziom în „sticluțe”.

Care este diferenţa dintre succesul de acasă şi cel din România?
Aici este un public mai mare, dar şi melodiile noastre poate par, într-o oarecare măsură, un pic mai exotice aici.

În piesa ta, „CTRL ALT DELETE”, ai o atitudine negativă faţă de ţara ta. Asta simţi tu, sau asta este vocea poporului?
Sunt emoţiile! „CTRL ALT DELETE” este o piesă care nu vorbeşte prin versuri, ci prin emoţii, deşi cuvintele au un rol important. Dar nu este o melodie prin care eu îmi manifest ura faţă de ţară, ci ura faţă de impotenţa unui popor de a cultiva cultura.

Înainte de muzică, ai testat şi alte domenii,  ai fost şi student la Facultatea de Istorie.
Am încercat, am intrat la Facultatea de Istorie şi Filosofie, dar după o jumătate de an am fost nevoit să renunţ. În paralel mai studiam în altă parte.

Pe lângă istorie, ai studiat management şi transporturi şi ai lucrat în marketing, iar acum eşti în muzică. Există o legătură între toate aceste experienţe?
Trebuie să îţi doreşti să te dezvolţi multilateral, cred că te simţi altfel. Dacă stai şi bei apă doar dintr-o singură fântână… nu poți să zici că ai văzut oceanul.

Şi totuşi eşti interesat şi de psihologie!
Da! Psihologia stă la baza civilizaţiei noastre, pentru că, dacă ştii ceva despre această ştiinţă, poţi face lucruri interesante şi o poţi aplica în practic toate domeniile. Psihologia este o ştiinţă relativ crudă, încă nu se află la acel nivel la care oamenii o pot considera ca fiind o știință exactă. Aici eu am văzut oportunitatea de a-mi lăsa propria amprentă în acest domeniu.

Piesele tale vorbesc despre suferinţă şi ştii vorba aceea, şi băieţii plâng câteodată. Tu plângi?
Nu. Dar când am compus piesele, asta şi-a dorit sufletul meu să transmită. Uneori în muzică nu aleg eu, ci ea alege pentru mine. Pe lânga asta, nu am doar piese despre suferinţă, am şi de dragoste, cum este „Weekend” cu Delia spre exemplu.

Ţi-ai dorit vreodată ca viaţa ta să fie un weekend continuu?
Nu, eu cred că trebuie să fie contrast în viaţă, plus că îmi place să lucrez şi primesc satisfacţie şi din acest lucru. Nu mi-aş dori să stau şi să mă odihnesc mereu, să fac din viaţa mea un weekend permanent.

Dacă faima ar fi un măr, ai muşca din el imediat?
M-aş gândi de trei ori, de fapt de mai multe ori. Mă gândesc permanent la asta, caut concluzii şi încerc să merg mai departe.

Te numeri şi tu printre bărbaţii care aleargă după dragoste ca veveriţa după nuci?
În unele momente, da, mai ales când găsesc oportunitatea de a fi fericit.

O femeie perfectă trebuie să fie întotdeana complicată?
Exact! Iar o femeie complicată are întotdeauna acea imprevizibilitate în ea, care te ține mereu în suspans și dă culori…

Pe lângă suferinţă, ce altceva te mai inspiră?
Mă inspiră emoţiile, stările, uneori şi alte piese. Mă inspiră oamenii, circusmtanţele, chiar şi dimineţile în care te-ai trezit şi ai realizat nişte lucruri pentru tine, care ţi-au schimbat oarecum viaţa. Uneori mă poate inspira un singur cuvânt, rostit de către un singur om.