Un recent articol din New York Times face o analiză simplă și perfectă a hit-urilor de vară. De ce verile ultimilor ani au fost invadate și cucerite de piese repetitive și lobotomizante? Poate părea orwellian, dar există o formulă matematică în spatele succesului muzical.
Vă mai amintiți melodiile din heavy-rotation de acum 5-6-7 ani? Dacă da... ciudat...Oricum, ați făcut vreodată un exercițiu să le și analizați?
Dacă ați da play tuturor pieselor care au nivelat creierele înfierbântate în ultimele veri o să remarcați faptul că au particularități greu de negat. Sunt acolo.
Mai toate debordează de energie, sunt zgomotoase, dansabile și de o fericire care-ți crește insulina.
Ăsta e secretul unui hit de vară. E ca-n comedie. Găsești un subiect general valabil și faci variațiuni pe el până curg bale din gura audienței. Hit-urile de vară sunt glumele cu flatulență feminină din stand up. Merg oricând, prind la mase. Oamenii vor să-și danseze sufletul și să cânte despre o fericire pe care de cele mai multe ori n-o trăiesc.
Până unde se va ajunge?
Când unii spun că muzica s-a stricat să știți că nu-s nici bătrâni, nici ursuzi. Muzica, așa cum ne este ea băgată pe gât în zilele noastre, a devenit un balast incomensurabil. Dacă-n trecut aveai numeroase hit-uri de vară dintr-o multitudine de genuri muzicale, astăzi nu există vară fără același sound. Eventual se aduc mici elemente de reggae, rock sau rap, dar toate se așează pe o formulă deja testată.
Această informație nu trebuie să vă schimbe percepția despre muzica pe care o ascultați. Ci doar să vă dea de gândit vis-a-vis de muzica pe care o primiți repetitiv în urechi, de oriunde, oricând.
Trăim o uniformizare muzicală și-n curând o să fie o dovadă de mare hipstereală să nu asculți tigaia de teflon care răzbate din radio, scrie George Bonea pe unsitedemuzica.ro